Articole care te-ar putea interesa

• Brand și Logo, două lucruri diferite
• Crăciun publicitar
• Sunt student/fericit
• Weekly Creative Advertising: Coca-Cola

*De fapt vroiam să scriu un articol micuț, să pun acest infografic, însă am realizat că lumea în care trăim se schimbă prea repede, de aceea trebuie să fim conectați întotdeauna cu internetul, televiziunea, să fim la curent cu toate noutățile, cu toate inovațiile, cu noile trenduri.

** În aceeași ordine de idei, 2011 va fi și mai „bogat”, în opinia mea, va crește și mai mult piața de tablete, netbook-urile încă se vor menține, site-urile gen Groupon vor mai fi pe val, însă nu văd cu ochi buni acest tip de campanii, Symbianul va mai cădea, deși cei de la Nokia au investit în el foarte mult; va crește numărul de utilizatori de internet pe telefonul mobil; numărul de utilizatori Facebook, Twitter, se vor menține în creștere, blogosfera va crește și ea, chiar mai mult ca în 2010, vor apărea mai multe bloguri de specialitate, probabil și mai multe campanii în online.

Articole care te-ar putea interesa

• Studiu de caz asupra noului telefon Nexus One.
• Impresii după #smsiasi
• Online vs Offline
• Care e profilul vizitatorului mircea.iurcu.ro?!

Brand Hungary

Turismul în Ungaria are o istorie destul de largă, Ungaria fiind a 13-a țară din lume după numărul de turiști care au vizitat țara în anul. Turismul a crescut peste 7% din 2004 în 2005. Turiștii europeni sunt mai mult de 98% din totalul turiștilor străini ai Ungariei, iarAustria, Germania, și Slovacia sunt țările din care pleacă cel mai mare număr de turiști. Majoritatea turiștilor vin cu mașina proprie și stau pentru o perioadă de timp relativ scurtă. Sezonul turistic al Ungariei începe din aprilie și se încheie în octombrie, iulie și august fiind lunile de vârf ale turiștilor.Budapesta, capitala Ungariei este cea mai populară atracție turistică a țării.

Logo-ul brandului este reprezentat de o inimă personalizată, formată din flagul Ungariei, urmată de „Hungary” și sloganul întregii campanii „Talent for entertaining”. Realizat în 2007 brandul excelează în primul rând la capitolul corporate, realizatorii folosind ca font Helvetica, un font neserificat, considerat a fi neutru, însă unul dintre cele mai utilizate. O dată cu lansarea propri-zisă a brandului, echipa realizatoare au mai creat și un site special destinat turismului, cu o bază de date impresionantă despre destinațiile, atracțiile ind Ungaria. Acest site a fost tradus în mai multe limbi, în principal pentru țările europene, versiunea engleză fiind – http://www.gotohungary.co.uk/ , iar cea română – http://www.ungaria.info.ro/.

Budapesta a devenit una dintre cele mai populare atracții turistice din Europa centrală în anii 1990. Atracțiile orașului inclu Castelul Buda, care cuprinde mai multe muzee, cum ar fi Hungarian National Gallery, Matthias Church, Parliament Building și City Park. Orașul de fapt are mau multe muzee, trei săli de operă și băi termale. Castelul Buda, digurile râului Dunăre și întreg bulevardul Andrássy au fost recunoscute ca UNESCO World Heritage Site.

Se estimează că Ungaria are 1,300 băi termale, o treime dintre care sunt folosite ca centre spa pe întreg teritoriul țării. Apele termale ale Ungariei și cultura spa sunt promovate turiștilor, astfel că numai Franța, Islanda și Italia au la fel de mari de capacități și infrastructură. Băile termale ale Ungariei au fost folosite pentru mai bine de 2000 de ani pentru spălare, relaxare și calmarea durerilor. Romanii au fost primii care au folosit apele termale ale Ungariei în primele secole, când construiseră băi pe malurile Dunării.

Sunt peste două sute de peșteri cunoscute sub Budapesta, unele dintre ele putând fi vizitate de către turiști, fiind o atracție populară pentru străini. În vârfurile Buda sunt peșteri unice, care au fost formate datorită apei termale care s-au ridicat. Peștera de stalactite Pálvölgy e un adevărat labirint larg și spectaculos. Descoperită în 1900 este cea mai mare dintre peșterile din zonă

Lacul Balaton se află în vestul Ungariei și este cel mai mare lac de apă dulce din Europa Centrală, fiind a doua cea mai importantă destinație turistică din Ungaria (fiind vizitată de peste 2.5 milioane de turiști în 1995).

Brand Moldova

Potrivit celor de la Lowe Chișinău, care au elaborat proiectul de branding al Republicii Moldova, acesta este reprezentat printr-un cub tridimensional, care are mai multe semnificații. Pe de o parte, acesta se asociază cu o piatră prețioasă, mică și necunoscută, precum este Moldova. Pe de altă parte, cubul este format din intersecția mai multor linii, care indică răscruce de drumuri și de mai multe culturi. La fel, acesta este compus din trei culori, albastrul reprezentand businessul și investițiile, verdele — turismul și roșul — agrobusiness-ul, susține Veaceslav Șterbet. Schițele “Brand Moldova” propuse spre examinare reprezintș un cub stilizat în culorile drapelului național, ce vin să semnifice intersecția drumurilor comerciale și culturale, acoperit parțial cu o frunză de viță-de-vie.

Logo

Deși elaborat încă în 2006, creatorii logotipului au avut inspirație să folosească niște linii și culori moderne care să se mențină pe o perioadă mai lungă de timp, astfel că dacă în timp ce celelalte țări prezentau niște embleme folosind colori aprinse și caractere mai puțin corporative, creatorul logotipului a folosit un font utilizat preponderent de firme și mai puțin de țară.

Astfel, că dacă la moment ar fi părut că utilizarea unei familii de caractere răspândite mai mult în designul corporativ ar fi fost un eșec pentru branding de țară, acum însă se dovedește a fi unul eficient, mai ales că Republica Moldova nu are în primul rand nevoie de promovare a turismului, ci mai mult să se facă cunoscută pentru investițiile străine și pentru creșterea economiei. De fapt, caracterul care i-a conferit o continuitate brandului este reprezentat și prin simplitatea textului, simplitate remarcată și în recentele logotipuri ale unor alte țări.

Ideea de a pune la baza logo-ului o piatră prețioasă (menționată în textul promoțional) este una reușită, deoarce brandul urma să se asocieze cu “un șirag de pietre rare”. Acest obiectiv (dacă el a existat) n-a fost atins — dat fiind faptul că logotipul deloc nu se aseamănă nici cu un „cub tridimensional” și cu atât mai mult cu o piatră, el fiind plat.

Sloganul

Sloganul este punctul cel mai slab al brandului propus, deoarece acest „Discover Us” mai este sloganul și altor câteva țări exotice și în același timp nu reprezintă vreo diferențiere pe care ar trebui să o producă în mintea consumatorului (turistul, investitorul străin), astfel că sloganul reprezintă punctul slab al acestui brand.

• Macedonia. Discover us.
• Maldives. Discover us.
• Moldova. Discover us.
• Mongolia. Discover us.
• Montserrat. Discover us.
• Morocco. Discover us.

Concluzie: Republica Moldova are un brand de țară mediu, având un logotip atractiv și bine executat, însă sloganul folosit este unul prea banal și mai mult de atât fiind la fel ca al altor țări devine un punct slab și nu permite diferențierea Moldovei ca atracție pe plan mondial, astfel promovarea Moldovei devine una greșită, datorită asemănării din start cu alte țări.

Brand Ukraine

Ucraina este o țară la sudul Federație Ruse cu o extraordinară necesitate de rebranding. Această țară are aproape 50 de milioane de oameni și un teritoriu aproximativ cât la Franței, însă această țară prezintă doar o mică influență, având puține și neînsemnate atracții, puțină faimă la nivel mondial.

Pentru a complica lucrurile și mai mult, dintre puținele lucruri cunoscute despre Ucraina nu sunt deloc bune, fiindcă odată faimoasă pentru producția înaltă și exportul de bunuri agricole, fiind chiar numită „grânarul Europei”, acum e cunoscută pe plan internațional doar pentru accidental de la Cernobâl, traficul cu uranium sau furtul gazului rusesc.

Imaginea Ucrainei este destul de șifonată, cel mai probabil din cauza că această țară nu s-a preocupat înde-ajuns de mult de reputația sa și nici nu a „lansat” povești de success din țară spre export. Astfel, imaginea Ucrainei pe plan mondial este de culoare gri, rece, umbrită de sărăcie, având probleme cu alcoolul, lăsând impresia dezolantă de o fostă republică sovietică din Estul Europei, și chiar dacă au trecut aproape 20 de ani de când și-a declarat independența de URSS, imaginea ei în 2010 în ochii lumii nu diferă foarte mult de aceea pe care o avea în 1991.

În comparație putem observa schimbările ce au avut loc în Spania care în 1975, avea o imagine învechită, lipsită de atracții, însă peste 20 de ani, în 1995 este una dintre cele mai de success țări, găzduind între timp o Cupă Mondială, Olimpiada, evenimente culturale de talie mondială, a intrat în Uniunea Europeană și NATO, astfel redefinindu-și complet imaginea de la conservativă la liberală, de la tradițională la modernă, de la autoritate la crativitate.

Ideea promovării imaginii țării pe plan internațional, pur și simplu nu a fost niciodată o problemă stridentă pentru elita politică de la putere a Ucrainei. Având unele obstacole de natură imediată, guvernele de la Kiev, încă din 1991 permanent au eșuat să resolve probleme privind imaginea internațională a țării. În ciuda bunelor intenții a câtorva entuziaști, în principal oameni din sectorul privat și voluntary, care au încercat încă din 1991 să facă cunoscută imaginea țării, nu e nici o îndoială că guvernul a făcut o teribilă greșeală atunci când a preferat să nu se implice și să lase țara fără o publicitate eficientă pe plan internațional. Aceste percepții negative au adus la pierderea unor investiții internaționale în valoare de miliarde de dolari, care în schimb au mers în alte țări din această regiune. Desigur, ar fi ridicol să considerăm că problemele pe care le înfruntă Ucraina ar fi foarte ușor rezolvate cu un PR creative și o bună campanie de advertising, însă absența totală a unei strategii coerente pentru a contracare impresiile negative a dus la problemele actuale.

În afară de jucătorul de fotbal Andrei Shevchenko și triumful Ucrainei la Eurovision în 2004 în 2004, Ucraina a avut parte de un PR definitoriu și o oportunitate remarcată prin așa-numita „Revoluție portocalie” în același an, care a pus Ucraina timp de mai mult de o lună pe headline-urile tuturor agențiilor internaționale de știri. Astfel, că au avut parte de o oportunitate fără precedent pentru a îmbunătăți imaginea Ucrainei și a Ucrainenilor înșiși,  mai ales că revoluția în sine a avut un character pașnic, civilizat și într-un mod democratic. Unii analiști media estimând că în condiții similare Ucraina ar fi fost nevoită să cheltui aproximativ 10 miliarde de dolari pentru o astfel de publicitate în întreaga lume, însă țara și-a irosit această șansă pentru a realize cât mai multe din această atenție asupra ei.

Regândind Ucraina

Unul din motivele pentru care Ucraina are așa un brand de țară negativ este pentru că Ucraina încă nu a putut să-și creeze o reputație internațională separată, unică pentru a defini Ucraina ca o țară diferită față de imaginea creată de stereotipurile regiunii est-europene, unde sărăcia devine o caracteristică definitorie pentru imaginea

Ucraina are nevoie să se definească pe sine și să-și definească o strategie pentru profilul său de țară. Trebuie să declare ce este, pentru ce pledează, care-i sunt atuurile și cum aceastea trebuie prezentate lumii întregi. Utilizând un jargon de marketing, Ucraina trebuie să se poziționeze poziția în mintea consumatorului prin propria inițiativă. Poziția țării fiind rezultatul lipsei unui mecanism – o direcție clară pe care țara să o poată urma.

Ucraina trebuie să se de finească pe sine, să își găsească o nișă a sa, să povesteasă într-o manieră mai specială despre imaginea sa, și trebuie să fie ceva consistent și inovator, pentru că spre deosebire de Scoția cu Loch Ness sau Finlanda cu Nokia, Ucraina nu are un brand de frunte care ar putea deveni ambasador al țării pe plan mondial.

Pentru a-și defini brandul de țară, Ucraina trebuie să-și stabiliească punctele tari. Iar, problema nu stă în faptul că Ucrainei i-ar lipsi aceste puncte tari, ci doar că calitățile sale nu sunt valorificate la un potențial înalt, coerent și consistent. Încă nu s-a creat o poveste de success a țării și din această cauză țara s-a cufundat în prejudecățile unei republici post-sovietice.

Cu pași mici, însă, se pare că lucrurile încep să se îndrepte, cel puțin așa arată rezultatul unor acțiuni recente, fiindcă împreună cu Polonia, Ucraina va găzdui campionatul de fotbal Euro 2012, care va pune țara în lumina reflectoarelor pe minim o perioadă mai mare de o lună. Ucrainenii ar trebui să folosească acest eveniment pentru a-și promova țara și a arăta lumii întregi că stereotipul unei țări sovietice nu mai există în mentalitatea lor.

Concluzie

În concluzie putem spune că Ucraina, deși are un litoral minunat la Marea Neagră, nimeni nu merge acolo în vacanță. Agricultura Ucrainei are un enorm potențial de dezvoltare, însă puțini sunt cei care investesc în ea. Astfel, că Ucraina are un număr mare de oportunități, însă care nu sunt valorificate și monetizate – fapt datorat unei proaste imagini a brandului de țară al Ucrainei, care însă ar putea fi îmbunătățită dacă Ucrainenii s-ar promova cât mai eficient în perioada recent imediată, deoarece ei vor găzdui un Campionat European de fotbal și, totodată participă cu unele echipe an de an cu succes în Cupele Europene.

Brand Bulgaria

În 2004 venitul din turims era puțin peste 0,7 miliarde de EUR. Mai mult de jumătate de million de persoane activează în sfera turismului. O mare parte din companiile care au activități în sectorul turismului sunt în principal întreprinderi mici, private ceea ce oferă un professionalism mai ridicat.

Pentru perioada  dintre anii 1998 până în 2004 numărul de turişti străini în Bulgaria sa dublat, de la 2 milioane acesta a crescut la mai mult de 4 milioane. Potrivit Organizației Mondiale a Turismului (OMC), numărul de turiştii străini în Bulgaria va depăşi cifra de douăzeci de milioane în 2020.

Pentru bulgari soluția de brand în primul rand era constituită prin alegerea unui simbol național, fapt pentru care au fost întâlniri publice, prezentări, dezbateri pentru a defini imaginea țării, prin care să se identifice și bulgarii de rand.

O altă idee de bază a strategiei de brand era combaterea unor prejudecăți și mituri despre poporul bulgar, cum ar fi că bulgarii nu au o idee definitorie asupra faptelor cu adevărat importante sau că nu își cunosc trecutul ori trăiesc în trecut.

Închisă pentru 45 de ani în închisoare din aer liber numită Socialist, bulgarii au fost privați de dreptul de a călători și a vizita țări străine. Tranziția la democrație cu crizele sale economice a selectat și a cultivat o mentalitate modernă, inovatoare astfel că la campania Simbolurile Bulgariei, anume persoanele acestea au participat, venind cu idei noi asupra unor lucruri, simboluri fie uitate, fie nevalorificate.

Brandul actual al Bulgariei reprezintă magia și este reprezentat de un trandafir portocaliu stilizat, care este simbolul Bulgariei, iar sloganul fiind „Feel Magic”. Posturile de televiziune Euronews, National Geografic, Discovery Channel şi Eurosport au început de luni să difuzeze cele trei spoturi lansate de Ministerul Turismului din Bulgaria pentru promovarea noului brand turistic, sub motto-ul “Feel magic”, informează BTA. Costurile atinse de noul brand se ridică la aproape 4 milioane de euro.

Destinaţia turistică Bulgaria este promovată în trei clipuri scurte, atât pentu sezonul estival cât şi pentru cel de iarnă. În cursul a două campanii, una care va începe la data de 6 septembrie şi cea de a doua care va începe la 31 ianuarie, peste 3.000 de spoturi vor fi difuzate pe cele patru canale de televiziune menţionate mai sus. Cele trei spoturi video vor fi difuzate la ore de maximă audienţă şi vor fi dublate în cinci limbi: bulgară, engleză, franceză, germană şi rusă.

Costurile acestei campanii s-au ridicat la 7.5 milioane leva (aproximativ 4 milioane de euro) şi sunt finanţate printr-un proiect din cadrul Programului operaţional de dezvoltare regională.

Brand Romania

Brandul turistic al României a fost lansat la 29 iulie 2010 la Expoziţia Mondială Shanghai 2010 sub sloganul “România – Descoperă grădina Carpaţilor”, noua imagine ce va fi promovată urmărind dublarea numărului de persoane din străinătate care se pot gândi la ceva unic în ţară.

Identitatea vizuală a brandului este susţinută de un element grafic puternic ancorat în natura şi tradiţia românească – frunza. În întregime, simbolul grafic intenţionează să sugereze varietatea formelor de relief specifice României şi trimite la elementele primordiale – pământ, apă, natură sălbatică, aventură, dinamism.

‘Sunt convinsă că brandul turistic se va clădi şi cu ajutorul industriei de turism. Cred cu tărie că România este o ţară care se poate evidenţia în rândul statelor lumii, că este o ţară frumoasă, care aşteaptă să fie descoperită.

Brandul turistic scoate în evidenţă tocmai ce are România mai frumos, mai interesant şi mai pur. Acum este timpul ca lumea să ne cunoască ca ţară a biodiversităţii şi multiculturalităţii’, a declarat, joi, ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, la lansarea brand-ului de ţară.

Asocierea THR-TNS, care a realizat brand-ul turistic, a efectuat o cercetare cantitativă ce a constat în aproximativ 100 de interviuri, două focus grupuri şi o cercetare cantitativă ce a conţinut 1.200 de interviuri în România.

Au fost identificate opt pieţe ca sursă de turişti, precum şi România, ca public ţintă. Concluziile majore ale cercetării au arătat că cunoştinţele despre România şi asupra elementelor de diferenţiere sunt reduse, dar au fost alese 6 produse pentru a fi promovate. Este vorba despre turismul rural, natura sălbatică, sănătate şi wellness, turism activ şi de aventură, circuite, city breaks.

LOGO-UL SI IDENTITATEA VIZUALĂ

Rolul oricărei identităţi vizuale este să pună în valoare o caracteristică specifică, diferenţiatoare, dacă se poate unică. Este vârful de lance al strategiei de brand, o componentă pur psihologică ce urmează să suscite interes şi cunoaştere, în prima fază, și recunoaştere, după experimentarea produsului în etapa ulterioară. Prin urmare, logo-ul și identitatea propusă, frunza:

•           nu este unică deoarece o regăsim în exact aceeaşi formă si cromatica la mai multe companii din lume, este dovedit copiată (sau cumpărată) ca atare dintr-o bancă de imagini,

•           este generică, adică nu este o frunză recognoscibilă, individualizantă (stejar, arţar, altele),

•           face trimitere prin cromatică (verde crud) la asocierile cu produsele/serviciile ecologice,

•           nu este specifică României pentru că în Carpaţi flora specifică dominantă  sunt coniferele, deci au ace şi nu frunze,

•           nu se asociază cu sloganul „Explore the Carpathian garden” datorită componentei  verbale „garden” care trezeşte asocieri cu florile (domeniu „arondat” deja de Bulgaria, de ex., prin logo-ul si identitatea sa),

•           utilizează un limbaj grafic comun, plat, specific izotipurilor neutre care urmează să fie comecializate pe scară largă, nediscriminatoriu,

•           in afară de conifere, frunzele nu sunt perene, ele „cad” în fiecare an, sunt perisabile, uşoare şi există miliarde de frunze identice,

•           nu utilizează niciun element vizual care să se „lege” de o specificitate a României şi care să genereze memorabilitate prin asociere (exemple: Australia utilizează cangurul, soarele torid şi plaja; Spania foloseşte cromatica specifică naţională reprezentand stilizat soarele, terenul stâncos şi face trimitere la istorie prin formele utilizate),

•           aşa cum este „scrisă” România în logo – caractere cursive, „de mână”, cu verde si cu o căciuliţă portocalie, se înscrie în acelaşi limbaj neutru, nespecific, utilizat de foarte multe identităţi de destinaţie nediferenţiate (vezi Spania, în antiteză),

•           este un limbaj vizual deja „bătătorit” în concurenţa destinaţiilor turistice,

•           întregul ansamblu identitar este verde pe alb, sec, „rece” şi distant, singurul element de căldură şi apropiere este căciuliţa portocalie.

SLOGANUL

Sloganul „Explore the Carpathian garden” are urmatoarele caracteristici:

•           utilizează semnificatia Carpaţilor, un lanţ muntos pe care îl regăsim nu doar în România, deci nu este specific, nu este unic sau macar diferențiator pentru un posibil produs turistic legat de Carpaț,

•           conotaţia şi semnificaţia „garden” presupune un loc frumos, aranjat, ordonat, sădit, crescut, plăcut, curat, respirabil – în contradicţie cu România care, în acest moment abundă de gunoaie din vârful muntelui până la marginea şoselelor, are servicii turistice la standarde joase, igiena precară şi infrastructura deficitară,

•           îndemnul la explorare nu validează ceva anume, din nou nu găsim o specificitate aşa cum am amintit la logo. De ex. sloganul Croaţiei, „The mediterranean as it once was” – Mediterana aşa cum era odată, induce ideea de a experimenta Mediterana pură şi naturală, aşa cum era cândva, mesaj-îndemn care lasa implicit să se înțeleagă că Mediterana, așa cum era odata, o mai putem gasi doar în Croația.

STRATEGIA

Strategia de brand, în mod specific și obligatoriu, îşi propune să identifice și sș utilizeze – pe coordonate bine delimitate de impuneri și restricții – elementele de unicitate și diferențiere ale produsului care urmează să fie vândut prin traducerea în mesaje vizuale îi verbale a atributelor și valorilor. Este partea complementarî a strategiei de produs și comerciale care are în vedere profitul, raportat unui grup-ţintă de potenţiali consumatori posibil interesaţi. Aşadar, strategia de brand este principala platformă care valorifică strategia de afaceri care înseamnă mixul produs, preţ, distribuţie – în principal. Să facem un calcul: în următorii ani se vor investi în turism şi în infrastructură două categorii de buget:

•           minimum 75 milioane de euro în „brand” şi comunicare (fonduri UE),

•           investiţiile din partea statului şi a operatorilor privaţi: infrastructura, facilitati de cazare, transport, reabilitarea obiectivelor turistice și istorice, șamd, ceea ce ne spune că trebuie să obţinem aceşti bani înapoi, plus un profit civilizat, eu aș spune optimist 20%. Suma finală investită nu o cunoaştem datorită lipsei informaţiei centralizate cu privire la valoarea investiţiilor statului şi a operatorilor privaţi. Prin urmare, următorul calcul ce trebuia facut de către Ministerul Turismului trebuie să se refere la înmulţirea numărului de turişti estimaţi (incoming) cu cheltuiala medie per capital a acestora, rezultând un buget de venituri brute, raportat la totalul investițiilor făcute, luând în considerare amortismente, etc. Aceste investiții și venituri brute cât și rata amortizării lor trebuie calculate pe o perioada de timp bine determinată. Totul pare destul de fezabil până când ne lovim de strategia propusă, așa cum este ea prezentată în documentele de lucru ale Ministerului.

Strategia de brand propusă se bazează pe autenticitate, arhaism și puritate. Pâna acum am analizat și constatat ruptura dintre aceste atribute și izotip, logo și slogan. În cele ce urmează vom analiza în ce măsură există o suprapunere reală între strategia de brand și oferta comercială propusș viitorilor turiști.

Trebuie amintit că interviurile cantitative și calitative realizate de către consultanți cu potențialii turiști au fost realizate în Austria, Italia, Franța, Germania, Marea Britanie/Irlanda, Rusia, Ungaria și SUA. Aceste țări – obiectiv au fost stabilite prin “Masterplanul pentru dezvoltarea turismului național” un document vechi de cel puțin 6 ani realizat pe baza unor informații anterioare, adicp vechi de 8 ani. Masterplanul operează cu baze de date trunchiate, nesistematizate și incomplete aflate la dispoziția Ministerului. Aceste date – input pe baza cprora s-a luat decizia stabilirii țărilor – obiectiv se refera strict la turistii incoming din perioada respectivp (acum 8 ani) și nu ia în calcul trendurile europene și globale turistice, de asemenea nu se adaptează noilor trenduri și obiceiuri de consum turistice impuse de recesiunea globală.

Strategia comercială din spatele aşa-zisului brand spune că România poate promova urmatoarele „produse turistice”, în fapt oferta comercială a României din punct de vedere turistic:

•           tururi de vacanţă,

•           natura salbatică şi parcuri naturale,

•           turism rural,

•           vacanţe de „wellness” şi sănătate,

•           „city breaks (două-trei zile exploratorii într-un oraş interesant, de obicei în weekend),

•           circuite culturale

Să incercam sa le analizam pe rând:

•           Tururile de vacanţă – înseamnă călătorii de 5-7 zile, eventual 10 pe un traseu prestabilit, poposind la hoteluri pentru cazare și obiectivele turistice presărate. Aceste tururi, în cazul nostru, sunt incomode datorită infrastructurii deficitare şi a serviciilor și sunt nerelevante deoarece acestea nu pot arăta nimic ieşit din comun, atât ca formă de relief cât şi ca istorie, deloc pusă în valoare în acest moment, a se vedea celebrele exemple ale cetăților dacice lăsate în paragină, a obiectivelor medievale din Carpați neîntreținute, șamd. Tururile de vacanță depind în esență de călătoria cu autocarul ceea ce înseamnă o dependență considerabilă de infrastructură.

•           Natura salbatică şi parcurile naturale – în fapt corupte de gunoaie, “frumuseți” naturale obişnuite, nespectaculoase cu mici excepţii, deloc salbatică, Parcul Naţional Retezat și Delta Dunarii fiind singurele obiective valabile însă acestea pot atrage un număr foarte limitat de vizitatori

• Turism rural – de ce să se plimbe un englez prin balega satelor şi glodul uliţei, locuind într-o casă insalubră, mâncând telemea din supermarket, călătorind pe şosele desfundate, cu trenuri murdare şi transport în comun inexistent?

•           „Wellness” şi sănătate – este cunoscută starea precară a staţiunilor balneo din România. Înafară de câteva hoteluri reabilitate punctual în unele din stațiuni, aceste stațiuni și facilități de “wellness” se prezintă sub standardele Ungariei, cea mai apropiată țară de Romania care câștigă bani semnificativi din aceasta direcție.

•           „City breaks” – ce are englezul de explorat în două-trei zile, de exemplu la Sighişoara? În cinci ore s-a terminat vizitarea ruinelor precare, a băut o cafea pe o terasă lângă trotuarul cu borduri sparte şi lângă gunoaie, a mâncat o fleică cu cartofi prăjiţi sau spaghetti şi cam atât. La fel, putem spune despre majoritate oraşelor noastre: nu sunt atractive, în acest moment.

•           Circuite culturale – acest “produs” se suprapune parțial cu “tururile de vacanță”.

Grupurile-ţintă de consumatori potenţiali care rezultă din promovarea produselor turistice enumerate, vor fi în principal:

•           Singuraticii sau grupurile mici autonome cu rucsacul în spate – aşa zişii „discerning travellers” din strategie – care se plimbă din vârful muntelui până la bisericuţele pictate şi burgurile transilvane. “Discerning travellers” este un grup inventat, amorf, nedefinit decât prin atributul “discerning” – care poate însemna orice – care cuprinde de fapt toate categoriile de vârstă, sociale, de venit, preferințe, etc

•           Persoane la vârsta a treia care călătoresc cu autocarul şi carora li se arată nişte trasee prefabricate sau care vin pentru trei zile la Sibiu, de exemplu. Problemele ridicate de aceste grupuri sunt:

•           Primul grup cheltuieşte foarte puţini bani, în special doar pentru transport, mâncare şi cazare minimă (pensiuni ieftine, cort); aceşti sunt aşa-zisii „backpackers” pe care deja îi întâlnim în România.

•           Al doilea grup va sta la hoteluri de trei stele, va consuma meniul oferit şi vor cumpăra din când în când o băutură, cafea sau răcoritoare, aceştia fiind de fapt pensionari cu buget limitat. Vorbind de Carpaţi, acest grup este compus în special din maghiari care vin în Transilvania să viziteze locurile de baştină sau „Transilvania istorică” şi eventual saşi/germani la prima sau a doua generaţie în Germania.

Per ansamblu, potenţialii turişti care pot fi atrasi conform obiectivelor strategiei sunt aceia cu dorinţa limitată de a cheltui în vacanţă, care aleg România în principal pentru bugetul redus şi/sau datorită unor motivaţii extrem de personale. Prin urmare, vom avea parte de turişti fie „hippioţi rătăcitori ai secolului XXI”, fie pensionari, cu resurse reduse, boemi, visători şi cârcotaşi – este bine cunoscut în domeniul turistic faptul că turiștii „cu buget” sunt cei mai pretenţioşi deoarece doresc să primească maximum posibil pentru minimul plătit. Relativ la reflectarea “produsul turistic” în strategie se poate spune că, de fapt, strategia a fost “creată” în forma actuală mulată pe o situație existentă a posibilităților de experiență turistică, care sunt precare în acest moment. Strategia nu face altceva decât să preia o stare de fapt a obiectivelor naturale, istorice și a infrastructurii actuale – prezentate ca surse de diferențiere și unicitate – fără să prezinte o strategie coerentă al business-ului turistic în Romania pe termen mediu si lung.

Concluzie

În problema brandului turistic are dreptate aproape oricine emite o opinie, inclusiv Elena Udrea, pentru că este într-adevăr o zonă de abulică. Este nevoie de o serioasă strategie de comunicare, dar ne trebuie în primul rând servicii turistice competitive. E adevarat, comunicarea trebuie realizată de profesioniști veritabili, de echipe de cercetare si creatie, lucru destul de scrump, dar competiția va otrăvi climatul, iar cei care pierd vor distruge cu mare imaginație munca celor care au câștigat. A cîstigat un român, nu e bine că este român și nu știe ce cumpără străinii. Dacă dăm banii la niște străini, nu e bine că nu cunosc România profundă sau, cum am văzut, cumpără un logo presetat și ni-l vând ca mare lucrare originală.

Dacă Ogilvy, Jacques Seguela, Oliviero Toscani, Leo Burnet, Claude Hopkins, Maxwell Sackheim, Albert Lasker sau alti clasici ai publicității ar lucra la brandul nostru de țară ar fi atacați imediat de specialiștii români în publicitate (stiu vreo 5 care ar sări imediat) alții l-ar incita chiar pe bătrânul Willy Ollins să vină la București și spună că nu e bine. Apoi ar scrie pe bloguri vreo două trei sute de specialiști mai mici sau mai mari. Este firesc să se întâmple așa, este bine că suntem o țară vie și spiritualizată, dacă nu se supără pe mine creativul care spune că spiritualitatea conotează sărăcie și nu trebuie să vrem așa ceva.

Bibliografie

http://www.forbes.com

http://www.en.wikipedia.org

http://www.culiuc.com

http://www.bunews.com.ua

http://www.nation-branding.info

http://www.vagabond.bg

http://www.bogdan-branzas.blogspot.com/

http://www.financiarul.ro

http://www.budapest.travel

Articole care te-ar putea interesa

• Prezentare. Branding de țară. România și vecinii săi.
• Despre brandingul de țară

Ce este un brand?

Un brand este identitatea unui produs, serviciu sau business anumit. Un brand poate lua mai multe forme, incluzând nume, semn, simbol, combinație de culori sau slogan. Cuvântul brand vine de la scandinavul ”brandr” ceia ce semnifică „a arde, foc”, astfel numindu-se fierul încins cu care proprietarii își însemnau bovinele. Din punct de vedere juridic va fi considerat doar o marcă, indicând fabricantul produsului, și fiind supus protecţiei juridice. Din perspectiva psihologiei consumatorului (consumer research) se poate vorbi despre brand ca informaţiile stocate în memoria consumatorilor privind un produs sau serviciu.

Foarte tehnic și adăugându-se la peste o duzină de alte definiții, toate corecte în felul lor, un brand este “asocierea automată, puternică și persistentă dintre un produs sau serviciu (cu toate atributele aferente) oferite de o companie și un concept sau o experiență unică, în mintea clienților acesteia”.

Un brand este, așadar, o proprietate imobiliară (pentru că nu se limitează nicidecum la produsul sau serviciul pe care este construit, ci înseamnă, de asemenea, un spațiu mental, o fracțiune din mintea clientului) și, în același timp, un activ necorporal, pentru că este, prin natura lui, ceva intangibil. Da, un activ, pentru că valoarea brandurilor celor mai puternice din lume este astăzi recunoscută și contabilizată ca atare, cu numere de 11 cifre (zeci de miliarde de dolari).

Una din misiunile de bază ale brandului este să diferențieze (compania, produsul sau serviciul) de ceilalți din mulțime. Chiar dacă, și cu atat mai mult cu cât, în mulțimea respectivă membrii sunt foarte asemănători. Diferențierea se bazează pe conceptul de singularitate, care creează în mintea unui potențial client percepția că pe piața nu există un produs asemănător produsului tău.

Ce înseamnă branding de țară?

Chiar dacă la nivel internaţional conceptul marketingului de ţară a apărut în anii ’90, subiectul nu este nou în totalitate. Numeroase ţări şi-au promovat imaginea de-a lungul timpului pentru a atrage turişti străini, iar numeroase studii au fost realizate în ultimii 40 de ani pentru a identifica efectul ţării de origine asupra produselor şi serviciilor lor.

Introducerea noţiunii de imagine de ţară în teoria marketingului a fost realizată pentru prima dată de Howard şi Sheth (1968), ca şi componentă distinctă în decizia de consum. Cercetări mai recente în domeniul imaginii de ţară au fost realizate în anii ’90 prin lucrările lui Philip Kotler: The Marketing of Nations (1997), Marketing Places in Europe (1999), Marketing Asian Places (2002) şi Marketing for Hospitality and Tourism (2005) sau Eugene Jaffe şi Israel Nebenzhal cu National Image and Competitive Advantage (2001), Peter Van Ham în articolul său The Rise of the Brand State în publicaţia Foreign Affairs (septembrie 2001). În aprilie 2002, The Journal of Brand Management a dedicat o ediţie specială în totalitate subiectului brandingului de ţară, publicând contribuţii ale academicienilor (Kotler, Papadoupulos, Gertner, Heslop, Gilmore), consultanţilor (Anholt, Olins) şi practicienilor. Din 2004 se publică jurnalul Place Branding, dedicat marketingului de loc şi de ţară.

Considerând definirea brandingului ca o modalitate de diferenţiere a unui anume produs faţă de competitorii săi, putem extrapola raţionamentul şi atribui în mod similar brandingului de ţară un impact puternic asupra capacităţii ţării de a câştiga în competiţia internaţională. „Principiile brandingului se aplică în egală măsură ţărilor, precum corporaţiilor” (Interbrand, 2003) pare să reprezinte o doctrină centrală în industria brandingului. Atât argumentele teoretice, cât şi dovezile construiesc însă o relaţie mult mai complexă.

Crearea unei imagini de ţară a fost definită de către Nworah (2004) ca fiind procesul prin care o ţară caută în mod activ să creeze o identitate unică şi competitivă cu scopul de a se poziţiona atât intern, cât şi extern ca o destinaţie atractivă pentru comerţ, turism şi investiţii. Practic, crearea unei imagini de ţară trebuie să ia în considerare mai multe aspecte, deoarece există mai multe audienţe cărora dorim să ne adresăm.

Procesul construirii unui brand poate fi reprezentat, în mod tradiţional, prin modelul „Brand Equity” (Brandt şi Johnson, 1997). Conform acestui model, planul de branding naţional capătă contur atunci când se creează strategia de branding, care va cuprinde şi modalităţile prin care ea va fi comunicată. Mai mulţi autori au menţionat diverse dimensiuni ale brandingului de ţară (Brymer, 2003; Roberts, 2004; Kyriacou şi Cromwell, 2004; Papadopoulos şi Heslop, 2002). Acestea pot fi sintetizate în hexagonul brandingului de loc întocmit de Placebrands, care cuprinde: turismul, mărcile de export, politicile interne şi externe (sau diplomaţia publică), investiţiile şi imigraţia, cultura şi istoria, şi oamenii. Acestea joacă un rol important în competitivitatea unei ţări la nivel internaţional, fiind principalele aspecte cu care clienţii externi intră în contact.

După Brymer (2003), conceperea unui program pentru crearea unei imagini de ţară presupune un efort integrat al acestor dimensiuni şi abilitatea de a comunica şi acţiona într-o manieră coordonată şi repetitivă despre temele motivante care pot diferenţia o ţară de celelalte. O astfel de coordonare este cerută de implicarea unui număr mare de actori în crearea unei imagini de ţară. De-a lungul timpului s-au realizat diferite cercetări şi s-au formulat diferite concepte ce pot fi legate de influenţa imaginii de ţară asupra diferitelor activităţi şi crearea/repoziţionarea imaginii de ţară a unei ţări.

Necesitatea unui brand de țară?

Brandul unei țări contează indiferent dacă acest stat este unui dezvoltat sau abia în curs de dezvoltare. Țările de succes își identifică imaginea și unele produse prin politici ce sprijină anumite calități definitorii pentru acea țară. Acest fapt se poate foarte bine remarca în unele sectoare precum ar fi turismul, unde țările își dezvoltă noi locuri de agrement și infrastructura, precum ar fi noi autostrăzi, aeroporturi. Însă brandingul de țară nu include doar un sector anumit, ci țara ca un tot întreg

Puterile economice mondiale cu ușurință își pot identifica un brand. Ele își schițează avantajele pentru a găsi modalități de a încuraja și de a crește atractivitatea țării atât pentru turiști, pentru imigranți, cât și pentru afaceri și noile investiții de care are nevoie o țară. Alte țări pot să își susțină un brand, având resurse mai multe ele pot să își promovoeze buna guvernare, siguranța și traiul cât mai ridicat.

Ce spune „made in” despre o țară?

Discuțiile despre brandul de țară sunt la ordinea zilei, dar asta nu înseamnă că trebuie să catalogăm subiectul drept unul căzut în derizoriu. Preocuparea asupra brandingului de țară capătă legitimitate dacă luăm în  considerare rata extrem de mică a celor ce cunosc specificul altor țări.În plus, în cazul în care știu ceva, atitudinile oamenilor se bazează, de cele mai multe ori, pe mituri, zvonuri și anecdote. Așa că poate ar trebui să ne gândim ce fel de zvonuri ar trebui să dirijam în exterior, pentru a contura o imagine coerentă Romaniei.

Ce se ascunde in spatele lui “made in”?

Revenind la percepții și cum contribuie ele la crearea brandului unei națiuni, poate merită să ne întrebăm cât de multe spune despre un produs precizarea „made in”. Care sunt prejudecățile pe care le activează această sintagma? Ce spune, dar mai ales ce nu spune „made in” despre un popor? Și de ce este important „made in” astăzi?
Certificatul calității oferit de „made in” joacă un rol important pentru produse din industria alimentară, din cea a băuturilor, a cosmeticelor, a automobilelor și nu în ultimul rând pentru produsele din industria IT. Simbolurile Mercedes și Siemens pentru Germania, Samsung, Hyundai și Daewoo pentru Coreea, Citroen pentru Franța spun multe despre țările pe care le reprezintă. Mesajul lor nu se limitează la informații privind industria automobilelor din țara de proveniență, nu, ele aduc implicit o tușă importantă tabloului general al acelei țări.
Același efect de halou este exercitat de marca Sony pentru Japonia, ținând cont că brandul Sony smbolizează inventivitate, tehnică și minimalism. Tot așa cum imaginea Franței rămâne strâns legată de industria produselor cosmetice. Pentru femeile din toată lumea, arta înfrumusețării este strâns legată de moștenirea franceză, prin transformarea brandurilor L’Oreal sau Garnier în lovemarks. Despre cât de strânsă poate deveni socierea dintre branduri produse într-o anume țară și imaginea acesteia, stau marturie și sintagme precum „trabucuri cubaneze”, „covoare afgane” sau „cafea din Columbia”, produse care au devenit simboluri naționale.

Insa nu de puține ori, confuziile, prejudecățile și presupunerile iau locul unor conexiuni veridice între calitățile produsului și specificul național pe care ar trebui să-l reprezinte. Astfel, apare problema veridicității percepțiilor consumatorilor. Un exemplu concret este cazul Nokia, marcă finalandeză asociată însă de cele mai multe ori cu Japonia.

http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=508&idb=39

Imaginea Romaniei sub lupa! Branding si rebranding de tara

http://www.forbes.com

http://www.en.wikipedia.org

Articole care te-ar putea interesa

• Brand-ul de țară al României și al vecinilor ei
• Prezentare. Branding de țară. România și vecinii săi.

În noul brand se vor investi în jur de 12,5 milioane de euro, în acest sens a fost și realizat un concurs pentru „sticla perfectă” – http://theperfectbottle.ro/

Pe această temă a „apelor minerale” scria în această vară Marius Sescu despre Bilbor.

Consumul încă este mic față de normele europene, mai așteptăm și alte mărci și alte ape?!

Link1 Link2

Articole aleatorii

• Dell – Laptop Inspiron 17R / N7010 (Review)
• Despre ASUS Eee PC 1008 HA Seashell
• Cum să îți crești traficul pe blog folosind Twitter
• Cum să nu faci Print Teaser.

Internetul, factor al globalizării

Secolul XX a adus cele mai mari descoperiri științifice, însă probabil cel mai mare eveniment a fost apariția Internetului, la început ca sistem de comunicare al armate Statelor Unite, apoi pentru toată societatea. Și dacă dezvoltarea unor tehnologii ca tranzistorul, circuitul integrat, calculatorul țin în primul rând de iscusința unor oameni de știință, dezvoltarea internetului a depins în primul rând de oameni, de utilizatori, din ce în ce mai numeroși, cifra lor ridicându-se numai în ultimii 10 – 15 ani de câteva mii de ori. Astfel că putem numi internetul ca un fenomen social, datorită participării. Odată cu dezvoltarea rețelei globale s-a constatat o creștere sporită a globalizării, fiindcă internetul este acel factor care realizează legături neținând cont de granițe și teritorii.

Comerțul electronic

Comerţul electronic înseamnă, în accepţiunea tradiţională, utilizarea unor aplicaţii de tipul transferului electronic de documente, a comunicaţiilor fax, a codurilor de bare, a transferului de fişiere şi a poştei electronice. Dezvoltarea Internetului, în toate segmentele societăţii, a condus la o tendinţă tot mai evidentă a companiilor de a folosi acest mediu în comerţ, care să apeleze – pe lângă vechile servicii amintite – şi altele noi, specifice tehnologiilor world wide web.

Industria comerţului electronic face, în general, distincţia între tranzacţiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) şi tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC)

Impactul e-commerce asupra globalizării

Apariţia şi expansiunea globalizării au condus la emergenţa economiei digitale. Operarea într-o economie înalt concurenţială, bazată pe tehnologiile informaţionale şi telecomunicaţionale, impune firmelor să adopte noi modele de afaceri. În aceste condiţii, comerţul electronic a devenit o realitate a lumii afacerilor actuale şi o prerogativă a obţinerii succesului pe piaţă pentru orice firmă. Mai pot oare firmele secolului XXI, implicit cele româneşti, ignora utilizarea comerţului electronic în afacerile lor ? În ţara noastră, deşi numărul utilizatorilor de Internet este încă relativ redus şi există încă o reticenţă din partea consumatorilor faţă de procesarea tranzacţiilor on-line, comerţul electronic a cunoscut şi va cunoaşte un trend crescător, dovadă fiind şi creşterea continuă  numărului magazinelor virtuale autohtone.

Comerţul electronic a apărut şi a cunoscut cea mai rapidă evoluţie în SUA. Din al doilea trimestru al anului 2005 şi până în al doilea trimestru al anului 2006, vânzările en- detail  prin comerţul electronic în SUA au cunoscut o creştere continuă de aproape 5 miliarde USD. De altfel, în anul 2005, comerţul online a atins în SUA cifra totală de 175 miliarde USD.

Impactul comerțului electronic asupra globalizării este la fel de mare ca și cel al unor companii multinaționale care lucrează în mediul real, de fapt termenii – globalizarea și internetul se constituie unul din altul, fiindcă internetul este un bun spațiu de publicitate ce poate fi văzut de oricine din întreaga lume, totodată este o piață ce poate fi accesată de oricine, indifferent de locația pe glob unde se află, plus la asta mai ales în domeniul IT este dezvoltat foarte mult Offshore Outsourcing-ul care reprezintă posibilitatea și chiar conlucrarea unei firme dintr-un anumit domeniu, cu o alta dintr-un domeniu diferit, unde are cunoștințe și logistică necesară, pentru ca prima a-și satisfacă nevoile, nefiind obligată să-și angajeze personal, departamente, training-uri și să se orienteze în principal pe activitatea sa.

Concluzie

Schimbările, ce antrenează succesul crescând al Internetului şi paginilor web, se dovedesc extrem de dificile în a previziona viitorul vânzării cu amănuntul. Evoluţiile momentului, în ceea ce priveşte vânzarea cu amânuntul, au determinat creşterea tranzacţiilor comerciale on-line. Această creştere a tranzacţiilor on-line ar putea fi mult mai rapidă decât o prevăd mulţi detailişti tradiţionali, dar şi mult mai lentă decât o prevăd furnizorii de servicii electronice. Pe de altă parte, vânzarea electronică are consecinţe în ceea ce priveşte rentabilitatea, atât a detailiştilor, cât şi a producătorilor şi furnizorilor de servicii de bază, precum şi a distribuitorilor şi vânzătorilor de pachete electronice.

Vânzarea cu amănuntul “on-line” are consecinţe şi în ceea ce priveşte raporturile de forţă între diferiţii participanţi la acest proces. Însă, natura imprevizibilă a schimburilor ce intervin în cadrul acestui proces surprinde nu numai pe cei care nu dispun de o tehnologie sofisticată, ci şi pe cei care sunt experţi în tehnologia informatică.

Perspectivele, pe termen lung, pe care le oferă tehnologia informatică, posibilitatea de comunicare gratuită şi fără graniţe, au implicaţii foarte importante asupra întreprinderilor, atât la nivel comercial, cât şi structural. Cvasi-gratuitatea transmisiilor între clienţi şi furnizori devine o realitate, mult mai rapid decât a putut fi imaginată. Schimburile on-line cu costuri zero vor permite un larg evantai de aplicaţii, care încă nu au fost examinate, dar care, cu siguranţă, vor avea o serie de consecinţe. Vânzarea electronică va avea consecinţe, în special, asupra marketingului, merchandising-ului, asupra alternativelor propuse consumatorului, asupra distribuţiei, asupra rentabilităţii detailiştilor şi a fabricanţilor, cu alte cuvinte, vânzarea on-line va acţiona asupra tuturor actorilor de pe scena vânzării cu amănuntul.

Articole care te-ar putea interesa

• Internetul în 10 de ani

Articole care te-ar putea interesa

• Brand-ul de țară al României și al vecinilor ei
• Despre brandingul de țară

Zi de zi depindem de o mulțime de persoane pe care cel mai probabil niciodată nu îi vei întâlni, persoane care ne produc nouă micul dejun sau ne fac posibilă navigarea pe internet sau oricare alt bun ori serviciu. Co o echipă întreagă acești oameni lucrează cu acțiuni specifice  și realizează împreună ceea ce o singură persoană nu poate înțelege și nici nu poate îndeplini. Științele economice ne explică cum oamenii întreprind aceste lucruri.

Economia este știința ce studiază producerea și schimbul de bunuri și servicii dezirate de oameni. Piețile permit tuturore firmelor și indivizilor care dețin resurse să și le schimbe între ei voluntar. Într-un sistem de liber schimb, ambele părți au de căștigat.

Înțelegând economia înseamnă să înveți elementele ei definitorii și să le folosești pentru a gândi și a acționa mai eficient. Cele mai importante idei desprinse din economie sunt – raritatea, resursele, nevoile, compromisurile.  Fiecare dintre aceste elemente ne ajută să reflectăm cu mai multă acuratețe asupra deciziilor pe care le facem și asupra lumii în care trăim.

Limitarea sau raritatea este incapacitatea de a satisface dorințele tuturor membrilor societății. Nu putem satisface cerințele tuturor deoarece nu sunt înde-ajuns resurse – de capital, umane și naturale – pentru a produce tot ceea ce ne dorim. Deoarece resursele sunt limitate, trebuie să alegem cum să le folosim cât mai bine. Fiecare alegere definește o nevoie, cea mai bună alternativă la un moment dat devine o decize, iar aceasta este determinată de costurile marginale și de câștigurile pe care le atrage cu sine, consumatorii și producătorii deseori renunță la unele lucruri în favoarea altora, acest fapt fiind compromisul.

Astfel că în concluzie putem aprecia că doar alegerile pe care le facem noi ca consumatori, angajați, manageri, politicieni crează economia. Toate aceste alegeri pot fi grupate pe trei căi: ce bunuri și servicii vom produce, cum trebuie produse și cine le va utiliza.

Articole aleatorii

• De ce ai nevoie de un brand personal?
• Studiu de caz asupra noului telefon Nexus One.
• Cum să scrii frecvent?!
• Dependența Facebook

Deși, Google zicea recent că Youtube încă nu e pe profit, trebuie să luăm în calcul, puterea ridicată de promovare a unor servicii sau campanii. Campaniile pe Youtube au un specific anume, trebuie să fie în primul rând inovatoare, pline de creație, fiindcă nu este de ajuns doar ca să iei reclama de la tv și să o încarci pe youtube și să consideri că gata ai făcut campanie.

Old Spice

Old Spice produseseră un buzz, campania lor venise atunci când, cel puțin la nivel de produs nu aveau concurență la capitolul Social Media, astfel că marketingul lor viral s-a răspândit destul de repede, s-a întipărit foarte bine în mintea consumatorului. Prin campania aceasta s-a încercat să se ducă de la ideea de-acum formată despre Old Spice, ca deodorantul părinților și să se prezinte ca un produs care se adresează brăbaților, însă printr-o formă subtilă, reclamele adresându-se femeilor. Într-un final cei de la Old Spice au avut un eșec privind vânzările, însă efectul pe care l-a produs privind promovarea brandului Old Spice a fost destul de mare.

The Expendables

O altă campanie virală extraordinară este acea a filmului Expendables, care au reușit să se folosească de resursele Youtube pentru a realiza ceva inovativ, să exprime ideea filmului și pe principalul ”killer” – Stallone.

Tipp-Ex

Tipp-Ex a reușit să completeze cumva ideea celor de la Burger King http://www.bk.com/en/us/campaigns/subservient-chicken.html , care în 2001 au creat un personaj care executa comenzi, ulterior a fost folosit în câteva campanii publicitare. Nu știu cât de bine se vinde acum Tipp-Ex, însă au reușit să producă o impresie destul de pozitivă și să creeze o poveste cu vânătorul și ursul lor.

Concluzie

Nu sunt de părere că viral marketing chiar dacă e făcut bine aduce un mare flux de vânzări imediat, însă datorită unei campanii bine puse la punct va exista continuitate  și în același timp foarte important se promovează destul de mult, lumea aude de produs, chiar dacă nu cumpără la moment, ei vor ști de brandul dat, vor cunoaște produsul, serviciul, ăsta fiind unul dintre obiectivele cheie ale acestor campanii. Deși, trebuie de remarcat faptul că video viral nu înseamnă doar campanie pentru produse sau servicii, ci poate fi folosit în diferite feluri, chiar și pentru un interviu.

sursă imagine: website-monitoring.com

Articole aleatorii

• Workspace Showoff
• Pavel Turcu fenomeno sau Internet could change the world
• Brand și Logo, două lucruri diferite
• 20 dintre cele mai creative portofolii ale designerilor români

Tot mai mult se vorbește de monetizarea blogurilor, tot mai mulți când se apucă de blogging, se gândesc în primul rând la bani. Bloggingul nu înseamnă bani, cel puțin nu în fazele incipiente.

Greșelile cele mai frecvente privind monetizarea:

• Publicitate pe blog personal

Un blog personal spre deosebire de unul de nișă din start este catalogat ca având un cerc de vizitatori mai variat, dat fiind faptul că în cele mai dese cazuri, spre deosebire de blogurile de nișă, blogurile personale, cuprind și dezbat mai multe teme, acest fapt duce în primul rând la un public foarte diferit, ceea ce face ca advertiserul să dorească mai puțin plasarea unui banner pe un astfel de blog, mai ales în cazul când blogul este doar la început, neavând un public loial, care revine, ci unul „trecător”.

• Prea multe bannere

Deoarece conținutul este cel care aduce vizitatori unui blog, atâta timp cât cei care vor dori să citească cu adevărat ceva bun, vor fi distrași de bannere, există posibilitatea ca aceștia să nu mai revină, acest lucru trebuie de luat în considerare mai ales la început, când nu ai un public stabilit și nici mulți feed readeri, totodată dacă mai folosești și bannere pop-up, atunci te așteaptă un „big fail”.

• Blogging pentru bani

Dacă te-ai apucat de blogging doar pentru bani, nu ai o nișă foarte interesantă, nu ești „super awesome” puțin probabil că vei câștiga ceva, doar 1% din toate blogurile produc lunar mai mult de 100$, trebuie să scrii în primul rând pentru tine, pentru vizitatori, (pentru motoarele de căutare ) și apoi pentru bani.

Concluzie.

Nu sunt deloc împotriva monetizării, dimpotrivă este un lucru benefic, însă care trebuie să vină o dată cu un trafic ridicat și nicidecum imediat cum a fost creat blogul, cel mai simplu și eficient după câteva luni ar fi chiar pentru un început un mic banner Adsense, deși puțin probabil că va aduce venituri extraordinare (propria experiență).

Bloguiți, făceți-vă cunoscuți, bloguiți, băgați un adsense, bloguiți, băgați un banner, bloguiți, cu banii câștigați luați-vă bere, bloguiți.

Sursă imagine: http://adweek.blogs.com

Articole care te-ar putea interesa

• Bloguri de specialitate sau personale
• Social Media Advertising
• Campania publicitară a echipei FC Dacia
• Cum să bloguieşti?