Mircea Iurcu » iurcu.ro

Ce laptop, Asus K53U, i-ar plăcea mamei mele?

Mircea Iurcu — Sun, 16 Oct 2011 20:56:37 +0000

Aceasta este mama mea, alături de doi elevi de-ai ei.

Să vă zic câteva chestii despre mama, în afara faptului că e super amazing. Mama mea nu e împătimită după gadgeturi, s-a jucat pe tabletă un pic, s-a amuzat cu aplicația „Talking Tom”, însă doar atât. Mama mea nu joacă Assassin’s Creed și nici Crysis, de fapt mama nu joacă niciun joc la calculator, poate că nu i-am arătat eu „The Sims Social” sau „Farmville”, jocurile de pe Facebook, dar idea principală e că ea nu folosește calculatorul pentru jocuri. Mama mea nu folosește ultima versiune de InDesign, 3D Studio Max și nici ultima de Photoshop, de fapt nu folosește nicio versiune, ea nu face grafică 2D sau 3D.

Pentru mama calculatorul este una dintre cele mai bune moduri să caute informații pentru orele ei, să vadă niște episoade scăpate, să citească blogurile copiilor ei și în primul rând să vorbească cu ei. Da, mama este părintele obișnuit, utilizator de internet, cu copii peste hotare. Aplicațiile pe care le folosește mama sunt aproape cele care le consider eu de rutină, ea folosește Firefox, Yahoo Messenger, Word-ul uneori.

Mama nu are nevoie de un super-calculator, acum ceva vreme se folosea de vechiul meu PC, luat de Crăciun în 2002, nu e cel mai performant… de fapt nu e performant deloc, dar își făcea treaba necesară. A venit timpul însă când acesta a îmbătrânit și a cedat, atât moral cât și fizic, acum e timpul să facă loc pe masa de lucru unui nou device, unul mai puternic, mai mobil și mai drăguț.

Că tot veni concursul Blogwars, am descoperit și seria K, a celor de la Asus, și anume laptopul Asus K53U, care l-am găsit pur și simplu ideal pentru mama și chiar pentru orice utilizator obișnuit, la doar 2,6 kg, un display de 15.6”, aspect atrăgător și performanțe foarte înde-ajuns pentru un laptop este gadgetul care poate înlocui vechiul PC.

Principalele atuuri ale lui K53U – Ecranul, memoria.

Un ecran de 15,6 este cel mai adecvat pentru laptopuri, și aici vorbesc în primul rând prin prisma faptului că am folosit înainte două monitoare CRT, unul de 15” și altul de 17”, am butonat netbookul surorii mele, care are 10”, tableta și ea de 10”, am lucrat la un monitor de 22”, însă consider că cea mai adecvată e dimensiunea de 15,6”, pentru că poate satisface orice nevoie, te poți uita la un film, poți naviga fără să dai scroll lateral și poți lucra foarte eficient.

2GB Ram, din maxim 8 posibili – total de-ajuns sunt cei 2GB, dar faptul că în timp este posibil upgrade-ul cu circa 6GB este unul foarte necesar.

320 GB Hard Disk – foarte de-ajuns! Minim 300 de filme sau 50000 de cântece sau 200000 de cărți. Extraordinar de ajuns!

Cu aceste detalii și opinii, menționând și faptul că costă doar 1.469 de lei, îmi închei pledoaria întru susținerea faptului că laptopul Asus K53U, este unul care poate înlocui un PC pe masa de lucru, în același timp este și gadgetul portabil pe care-l poți lua cu tine oriunde, plus că te vezi foarte frumos și elegant în spatele lui.

PS. Și pentru că știu că mama va citi, trebuie să și merg mai departe în acest concurs

Articole care te-ar putea interesa

Blogwars 2011. Challenge Accepted!

Mircea Iurcu — Tue, 04 Oct 2011 07:50:47 +0000

M-am înrolat în BLOGWARS!

La Blogwars participasem și anul trecut, când am avut parte de o luptă crâncenă, însă am ieșit oarecum câștigător

Am primit ordin de înrolare și am decis să mai încerc o dată, și anul acesta.

În numele lui Ares, lui Odin, lui Leonidas și alți războinici și zei să luptăm și să câștige cel mai bun!

Articole care te-ar putea interesa

Fii parte din grup!

Mircea Iurcu — Fri, 20 May 2011 23:08:19 +0000

În familie ți se spune să nu prietenești cu Ionel, el te va învăța de rău…

La fiecare petrecere se bea pentru prieteni, să fie cât mai mulți…

La facultate fac științe economice (management), iar unii consideră pentru succes trebuie să fii mai egoist, trebuie să nu asculți pe nimeni să mergi spre cariera ta…

————————————————————————————————————————–

Dar care-i treaba în viața de zi cu zi?!

Când ești copil, lumea-i a ta, faci ce vrei, cum vrei, nimeni nu te judecă, toți îți sunt prieteni, te cerți, a doua zi – „Împăcare-împăcare, fără nicio supărare”; dar o dată ce ne maturizăm viața devine total diferită, nicidecum mai complicată, pentru că noi astfel o facem, dar este plină de prejudecăți, de inhibiții, de temeri de eșec. Iar cea mai bună motivație pentru a trece peste aceste obstacole vine de la mediul care ne înconjoară, vine de la familie și prieteni. Ei sunt cei care ne vor asculta toate aiurelile, tot negativismul nostru și tot de la ei așteptăm consolare. Totodată un grup de prieteni te face mai bun, mai deschis, mai fericit.

Când te afli în grupul tău de prieteni e mai simplu să comunici, pentru că datorită interacțiunii cu alți oameni, interacțiune bazată pe niște relații mai mult decât profesionale sau pur și simplu amicale, devii mai încrezut, mai sigur pe ideile tale, mai îndrăzneț, mai curajos, mai nebunatic. Ca să explic printr-un exemplu, luăm 2 cazuri în autobuz:

I-ul caz: Ești cu vreo 6-7 prieteni, stați toți în spate, glumiți, râdeți, o faceți cu voce tare, începeți a cânta.

Al II-lea caz: Ești singur printre necunoscuți în autobuz, stai în picioare, începi a cânta, în cel mai bun caz vei prin 50 de bani, în cel mai rău caz vei fi pe Youtube, dar cel mai probabil vei fi considerat alienat.

Articole aleatorii

3 ani de Twitter

Mircea Iurcu — Mon, 25 Apr 2011 21:04:34 +0000

În urmă cu trei ani am scris primul tweet, acum sunt 4000.
Nu sunt cel mai melancolic, dar trebuie să recunosc că Twitterul într-un mod sau altul mi-a schimbat viața; și nu vorbesc doar de faptul că urmăresc și interacționez cu mulți oameni, că învăț de la mulți, ci faptul că am cunoscut niște super awesome persoane , care m-au chemat la Suceava, care acum îmi sunt cei mai buni prieteni, care m-au ajutat în foarte multe lucruri.

PS Folosiți twitter!
PPS Și cine zice că Twitter sau Facebook e pierdere de timp vor arde în iad pentru blasfemie.

Articole aleatorii

Impresii după #smsiasi

Mircea Iurcu — Sun, 06 Mar 2011 15:34:25 +0000

Am rămas destul de entuziasmat de Social Media Summit-ul de la Iași, eveniment organizat de revista Biz. În prima parte a prezentărilor ne-a vorbit Ciprian Gavriliu, vorbind despre Istoria blogosferei ieșene, Marta Usurelu despre Revista Biz, Catalin Tenita cu probabil cel mai așteptat raport – Topul bloggerilor cu cea mai mare vizibilitate pe regiuni și Cristian China-Birta, vorbind despre „Blogal Initiative” și explicând clar pentru orice blondă cum trebuie să bloguiești și să te comporți online.

A doua parte a fost despre Social Media pentru afaceri și cum să folosești mai bine rețele sociale pentru a-ți promova produsul și serviciile. Această parte a fost mai mult subiectivă, toți cei patru Bobby Voicu, Cristi Dorombach, Cristian Manafu și Alexandra Sanduleasa au explicat modul în care ei au influențat anumite lucruri din offline prin Social Media, fie pe blogul lor, fie scriind un simplu tweet sau într-o campanie pe Facebook.

Ultima parte a fost poate cea mai importantă (în viziunea mea, pur subiectiv, aici). Am întârziat la prezentarea lui Marius Sescu despre Cum să realizezi o campanie pe bloguri, apoi a vorbit Claudiu Florea despre Twitter și Linkedin, păcat că nu s-a adus în discuție și Foursquare (deși simplul fapt că la Hotelul Unirea check-inuri au făcut doar vreo câteva persoane, reprezintă și răspunsul la dezamăgirea mea). Tudor Galos a vorbit despre plusuri și minusuri în implicarea bloggerilor în campanii. Ultima prezentare, cea a lui Adrian Monoranu despre Utilizarea Facebook-ului, care trebuie să recunosc, că mi-a plăcut destul de mult, pentru că a descris simplu, pe înțelesul fiecăruia cum să folosească Facebook-ul, prezentare de care chiar au nevoie unii Social Media „Evangelists”

Deci, ce mi-a plăcut:

Iașiul
Organizarea foarte bună a celor de la Biz
Prezentarea lui @chinezu și @monoranu
Iaurtul
Pizza de la Mamma Mia.
Că am găsit o fată cu notebook unde mi-am băgat usb-ul să-mi încarc telefonul.

Ce nu mi-a plăcut:

Că am scăpat trenul Iași-Suceava, din cauza McDonalds-ului…
Că am ratat o prezentare.
Că nu sunt în niciun top
Unii folosesc total greșit contul de twitter, dar despre asta scriu într-un alt articol

Articole care te-ar putea interesa

Blogging pentru oameni

Mircea Iurcu — Sun, 20 Feb 2011 18:12:06 +0000

E foarte răspândită ideea că bloggingul aduce foarte multe beneficiii autorului, de la faptul că poate să facă bani, prin reclamă, prin articole, până la acela că bloggingul îi va defeni un brand personal, că autorul se va face cunoscut prin cunoștințele sale, va găsi mai simplu un post de muncă, va fi mai informat, mai cunoscut comunității prin imlpicarea sa în societate folosindu-se de blogul său.

Însă o altă mare latură este aceea că ai un public, bloggerul nu scrie în primul rând pentru el, ci o face pentru oameni, pentru vizitatori. Acest lucru trebuie să-l înțeleagă fiecare persoană care-și începe activitatea blogosferică. Trebuie să fim conștienți că fără un public e puțin posibil ca tu să te dezvolți, de aceea consider că în primul rând trebuie să pui în evidență persoana care-ți citește blogul și nu trăirile și opiniile egocentrice. Acest lucru desigur nu înseamnă să scrii despre cocalari sau pițipoance.

Scrisesem câteva zile în urmă articolul „Ești cel mai tare!” și nu am comentarii foarte multe la el, nici retweeturi, nu-i vreun viral care să stârnească ceva emoții, să am pingback-uri multe, nici nu m-am așteptat, nici nu de asta l-am scris. Dar un lucru m-a bucurat, cineva m-a adăugat în prieteni pe Facebook, și mi-a scris un simplu mesaj, că a primit link de la articol de la un prieten și i-a plăcut foarte mult. Poate alții primesc sute de astfel de mesaje, nu știu cum e, dar pentru mine este o dovadă că pe lângă toate chestiile materiale care mi le-a adus acest blog, acesta reprezintă și un punct de reper pentru cineva, ceea ce mă face să simt că nu scriu degeaba, că articolele mele schimbă ceva, începând de la niște idei în Blogging, Design sau IT, până la lucruri și trăiri sufletești, până la motivarea spre ceva mai bun.

Mulțumirea printr-un comentariu, RT, share sau mesaj este primul lucru care motivează un blogger.

Articole aleatorii

Ești cel mai tare!

Mircea Iurcu — Fri, 18 Feb 2011 00:36:50 +0000

Unul dintre lucrurile care mi se par jalnice, penibile și care sincer mă irită sunt plânsetele; și nu am în vedere de faptul că o persoană plânge, ci faptul că se plânge, de școală, de sine, prieteni, familile, viață. Sunt acei oameni care așteaptă totul să le vină pe tavă, la școală să le pună cineva gustare în ghiozdan, în liceu să le dea părinții bani de buzunar, la facultate să le plătească taxa și cum ies din universitate cu licență cumpărată așteaptă ca statul să le dea subvenții pentru prima casă, mașină, pentru primul copil, statul să le dea locuri de muncă, apoi să le plătească pensia. Niciodată nu am considerat că cineva îmi este dator mie, mai ales statul, apoi părinții; de la părinți trebuie să ceri, poți să ceri, dar nu trebuie să-ți dea, nu sunt datori să-ți împlinească toate dorințele. Când eram mai mic îmi doream foarte mult Dendy, aveam 10-11 ani îmi doream atât de mult, că i-am scris „moșului” să-mi aducă de Crăciun, nu mi-a adus, m-am supărat un pic pe mama, dar repede mi-a trecut. Fiind atunci sărbătorile de iarnă, am reușit să strâng ceva bani, apoi fiind acționar (aveam câteva acțiuni, moștenite de la bunic, la o companie pe acțiuni și care s-a privatizat) am câștigat împreună cu sora peste 200 MDL, păreau bani mulți pe-atunci, i-am dat jumătate părinților, restul și cu cât mai economisisem noi am cumpărat Dendy, probabil al doilea lucru care m-a atras spre gadgeturi, IT și toată sfera asta (după Tetris ). Prin 2002, prin preajma Crăciunului ai mei mi-au cumpărat calculator, era pe-atunci o investiție, și pe cei care aveau îi numărai pe degete. În 2 luni l-am dus la „reparație” (era doar setat rezoluțiea prea mare pentru monitorul ce-l aveam, Win 98, vremuri); nu au plătit ai mei prea mult, dar peste 2 zile iar făcusem aceeași bubă, mi-era rușine și am început a căuta singur cum să-l fac.

Este probabil unul din momentele care mi-l amintesc destul de bine deoarece, reprezintă oarecum o „revelație” – trebuie să înveți, trebuie să cauți în primul rând singur soluție, apoi să ceri ajutor. A fost un moment destul de semnificativ pentru că, fiind atunci cu un părinte peste hotare înțelesesem că destinul nu îți este scris undeva, ci tu ți-l faci, și pentru orice eșec, nu trebuie să cauți scuze, ci să-ți cauți greșelile pentru a nu le mai comite din nou. Acum la fel sunt de părerea că orice în viața asta depinde de tine și nu de rudele sus-puse sau de „câți bani bagi cuiva” pentru a obține ceva, este necesar doar să îți stabilești niște scopuri SMART (Specific / Measurable / Achievable / Realistic / Time; temă recent aprofundat studiată ), pe care să le urmezi. Deși în realizarea scopurilor trebuie să-ți impui și limite, să nu îți calci în picioare principiile și să fii egoist, să nu uiți de prieteni, pentru că dacă îți sunt prieteni te vor ajuta și mai puțin împiedica în realizarea propriilor obiective (și zic aceste lucruri din propria experiență, am o grămadă de prieteni cărora le sunt dator pentru cine sunt )

Pentru articol am fost inspirat de următorul video, titlul e la persoana a doua pentru că ești tare trebuie doar să recunoști și să trăiești cu această idee.

The Mill Group Showreel 2011 from The Mill Visual Effects Studio on Vimeo.

Articole aleatorii

Critică în design și blogging

Mircea Iurcu — Tue, 15 Feb 2011 23:26:00 +0000

Nu am super mega experiență ca designer, de fapt e unul dintre lucrurile pe care le fac cu plăcere și consider că îl fac cât se poate de bine (cel puțin așa îmi zice lumea), dar nu pot să mă laud că cunosc acest domeniu, atât din punct de vedere că că este unul într-o continuă schimbare, cât și datorită faptului că întotdeauna găsesc diferite modalități și soluții de îmbunătățire pentru chestiile care le-am făcut anterior. Ce vreau să spun e faptul că la un moment dat, după câteva lucrări, într-un fel sau altul reușite, vine timpul când nu te consideri expert, dar nici amator în această sferă, e perioada când ai dreptul la opinie. Prin opinie însemnând faptul că te poți exprima, expune asupra anumitor lucrări, chiar critica.

În design, blogging, în orice domeniu critica e necesară, deoarece printr-o evaluarea și definirea punctelor slabe poți învăța din greșeli și te poți dezvolta pe viitor. Deși, trebuie să trasăm și niște limite între critică și „haterism”, pentru că poate argumentele sunt aceleași în ambele cazuri, dar modul în care o spui este total diferit. Critica o văd ca pe un instrument prin care să construiești ceva – „Uite, aici nu se leagă, cred că trebuie să schimbi cumva, ar fi interesant să văd și o altă idee”; pe când haterismul e mai mult ca un lucru care să distrugă – „Asta numești tu lucrare?! Lasă-te frate, nu-ți cresc mâinile de unde trebuie…”

În industria de design, personal atribui oricărei lucrări o notă pe o scară de la 1 la 3 – „Awful…”, „Mmmm, zic că merge…”, „Super, share pe twitter”; însă aproape de fiecare dată când am întâlnit site-uri de nota 1 nu am trimis email webmasterului sau celui care a făcut lucrarea spunându-i ce ar putea modifica, că a greșit ceva, pentru că nu toți sunt deschiși spre schimbare. Inspirat din favicoanele lui hoinaru, am scris frumos unora să-și modifice fontul (Comic Sans) am pus linkuri cu explicații de ce ar trebui schimbat și… și nimic. Unul cel puțin mi-a răspuns, dar pe site nu a făcut nicio modificare…

În blogosferă e cam același lucru, notele de extreme ale bloggerilor sunt „Pupincuriști” și „Scandalagii”. Cum am mai menționat și în alte articole, pe bloguri rareori comentez, nu-l consider vreun lucru nici bun, nici rău, deși urmăresc destul de multe și am observat că bloggerii/cititorii sunt și mai încăpățânați și mai hateri, este de ajuns un articol care să nu placă și atunci autorul articolului devine penalizat prin comentarii, prin posturi pe alte bloguri (desigur și articolul să nu fie peste limitele „normalității”).

Concluzie

Lucrul cel mai bun și important pentru noi, fie în calitate de designeri/bloggeri/jurnaliști sau oricare altă profesie este să putem distinge critica de ură, însă și să putem extrage lucruri importante privind activitatea noastră din amândouă, să putem trece peste ambele obstacole învățând și acceptând greșelile, și nu prin refuzul realității și refuzul recunoașterii că am greșit cu ceva.

Articole aleatorii

Întreb, deci exist…

Mircea Iurcu — Sat, 12 Feb 2011 23:26:02 +0000

Am primit recent un email de la Alexandra Fira, oricine ar fi ea

În ciuda unei liste foarte mari de bloggeri, probabil acolo ar fi apărut și adresa spre mircea.iurcu.ro, am preferat să nu iau parte la această promovoare, din mai multe motive.

Nu sunt unul dintre cei mai înflăcărați fani ai site-urilor de acest gen (Întrebare-Răspuns), nici măcar nu am cont pe ask.yahoo.com sau tpu.ro, ci doar pe Quora, deși chiar și acolo am intrat de câteva ori doar, însă nici nu pot compara Quora cu unul dintre site-urile menționate mai sus, între ele fiind o mare diferență, atât la content, cât și la tipul de target de utilizatori. Pentru răspunsuri mă rezum la Google
Nu consider că am ceva de câștigat din această chestie, doar o legătură simplă, care poate ar indexa adresa blogului meu, însă probabil vizitatori mi-ar aduce sub 5 pe lună.
E irelevant pentru blogul meu să am în blogroll acest site, pentru că nu are nicio treabă cu ceea ce scriu, cu lucrurile care mă identifică.
Consider că dacă ar fi vrut să includă bloggerii pentru promovarea site-ului lor, ar fi putut realiza o altfel de campanie, una mai creativă, chiar netradițională, mai ales că tematica site-ului este una ce reflectă comunicarea, interacțiunea dintre oameni.
Și în ultimul rând, nu văd inovația, ceva nou de la acest site, pentru mine este „doar un alt site bazat pe întrebări și răspunsuri”.

&npsb;

Oricum, trebuie să menționez, că acest articol nu este deloc al unui hater, ci mai degrabă sper să fie unul cât se poate de constructiv pentru comunitatea intreborice.ro.

Articole aleatorii

Workspace Showoff

Mircea Iurcu — Wed, 29 Dec 2010 19:41:04 +0000

acanță, sunt acasă, accept provocarea lui iCannabis și arăt masa de lucru de acasă

Laptopul unit la vechiul CRT și florile din spate sunt semn clar că foarte rar stau la acest birou

PS sorry de calitate

—

http://icannabis.tumblr.com/post/2515282195/workspace-showoff

http://grigorievs.com/2010/12/workspace-showoff/

http://stinger.md/2010/12/30/workspace-showoff/